MAGICIÁN, -Ă, magicieni, -e, s. m. și f. Persoană care practică magia. ♦ Fig. Artist desăvârșit, care obține efecte deosebite prin arta sa. [Pr.: -ci-an] – Din fr. magicien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAGICIÁN, -Ă s.m. și f. Practicant al magiei; vrăjitor. ♦ (Fig.) Artist desăvârșit. [Pron. -ci-an. / cf. fr. magicien].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAGICIÁN, -Ă s. m. f. 1. practicant al magiei; vrăjitor. 2. (fig.) artist desăvârșit, care obține efecte deosebite prin arta sa. (< fr. magicien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAGICIÁN s. v. vrăjitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
magicián s. m. (sil. -ci-an), pl. magiciéni (sil. -ci-eni)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAGICIÁN ~éni m. 1) Persoană care practică magia. 2) Artist de circ sau de estradă care, folosindu-se de agerimea mâinilor, obține efecte deosebite. [Sil. -ci-anî /<fr. magicien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
magiciánă s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. magiciénei (sil. -ci-e-); pl. magiciéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink