MAGNETOFÓN, magnetofoane, s. n. Aparat care înregistrează și reproduce sunetele cu ajutorul unei benzi speciale, acoperite cu o substanță feromagnetică. – Din fr. magnétophone.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAGNETOFÓN s.n. Dispozitiv de înregistrare și de reproducere a sunetelor cu ajutorul unei benzi, al unei sârme de oțel sau al unui film cu substanță feromagnetică. [< germ. Magnetophon – nume comercial al fabricii „Telefunken”, cf. fr. magnétophone, cf. gr. magnes – magnet, phone – voce].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAGNETOFÓN s. n. aparat de înregistrare și redare electromagnetică a sunetelor cu ajutorul unei benzi subțiri de oțel, sau de material plastic, acoperită cu un strat fin de substanță feromagnetică. (< fr. magnétophone)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAGNETOFÓN s. (fam.) mag. (A înregistra ceva la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
magnetofón s. n., pl. magnetofoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAGNETOFÓN ~oáne n. Aparat pentru înregistrarea semnalelor sonore pe o bandă magnetică sau pe un fir metalic și reproducerea lui ulterioară. /<fr. magnétophone
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink