MAGNETOTÉCĂ, magnetoteci, s. f. Colecție de benzi magnetice (înregistrate); p. ext. mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. – Din fr. magnétothèque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAGNETOTÉCĂ s. f. colecție de benzi magnetice; (p. ext.) mobila în care se păstrează; încăpere specială pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. (< fr. magnétothèque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
magnetotécă s. f., pl. magnetotéci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink