MAGNIFICÉNȚĂ, magnificențe, s. f. (Livr.) Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun. – Din fr. magnificence, it. magnificenza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAGNIFICÉNȚĂ s.f. Măreție, lux, fast, strălucire. [Cf. fr. magnificence, it. magnificenza, lat. magnificentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAGNIFICÉNȚĂ s. f. grandoare, măreție, strălucire; fast, lux. (< fr. magnificence, it. magnificenza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
magnificénță s. f., g.-d. art. magnificénței; pl. magnificénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Magnificénța sa (voástră) s. f. art. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink