MAGNILOCVÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Liv.) Dotat cu mare elocvență; orator mare. [Cf. it. magniloquente].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAGNILOCVÉNT, -Ă adj. grav, emfatic, exagerat (în vorbire). (< it. magniloquente)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
magnilocvént adj. m., pl. magnilocvénți; f. sg. magnilocvéntă, pl. magnilocvénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink