MAHOMEDÁN, -Ă, mahomedani, -e, s. m. și f. 1. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. – Din n. pr. Mahomed. Cf. fr. mahométan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAHOMEDÁN, -Ă adj. Referitor la mahomedanism, propriu mahomedanismului. // s.m. și f. Adept al mahomedanismului; musulman. [Var. mahamedan, -ă, mahometan, -ă, mohamedan, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. mahométan < Mahomed, întemeietorul islamismului].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAHOMEDÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mahomedanismului; musulman. (< fr. mahométan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAHOMEDÁN s., adj. (BIS.) 1. s. musulman, (pop.) necredincios, păgân, (înv.) agarean, busurman, (turcism înv.) muslim. (Un ~ turc.) 2. adj. islamic, musulman, (înv.) mahometanicesc. (Religie ~.) 3. s., adj. musulman, (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin. (Populație ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mahomedán adj. m., s. m., pl. mahomedáni; f. sg. mahomedánă, pl. mahomedáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAHOMEDÁN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de mahomedanism; propriu mahomedanismului; musulman. 2) Care profesează mahomedanismul; din credința lui Mahomed; musulman. /<lat. machomedanus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MAHOMEDÁN2 ~ [ (~i, ~e) m. și f. Adept al mahomedanismului; mahomedan. /<lat. machomedanus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink