MAIÁ s. f. Ferment; drojdie; p. ext. plămădeală. ◊ Expr. A prinde maia = a prinde puteri, a se înviora. [Pr.: ma-ia] – Din tc. maya.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAIÁ f. Ferment folosit la producerea pâinii, a vinului etc. [Sil. ma-ia] /<turc. maya
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÁIA I. s. n. denumire dată unor triburi de amerindieni din America Centrală, care au creat o strălucită civilizație precolumbiană. II. adj. care aparține acestei populații. ◊ (s. f.) limbă vorbită de aceștia. (< sp., fr. maya)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAIÁ s. 1. v. aluat. 2. v. drojdie. 3. cuib, (reg.) matcă. (~ pentru înăcrirea borșului.) 4. ferment, (reg.) sad. (~ pentru închegarea laptelui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MAIÁ s. (ANAT.) (reg.) melc, rândunică. (~ la cal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MAIÁ s. v. cheag, chimozină, labferment, lactoferment, mistrie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
maiá2, maiále, s.n. (reg.) serbare sau petrecere câmpenească în cinstea primăverii, organizată de școlari în luna mai.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
maía (maiéle), s. f. – 1. Drojdie, ferment. – 2. Ferment în general. – 3. Germen, embrion, început. – 4. (Înv.) Varietate de pîine. – 5. Furcuță (la cai). – Mr. măiauă. Tc. (per.) maya (Șeineanu, II, 243; Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Berneker, II, 5; Lokotsch 1367), cf. ngr. μαγιά, bg., sb. maja.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
maiá (drojdie, țesătură, os la cal) s. f., art. maiáua, g.-d. art. maiélei; pl. maiéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
máia (etnic) s. m., adj. invar. (sil. ma-ia)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
máia (etnic) s. m. inv.; s. f., g.-d. art. maiei, pl. -; adj. inv.
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink