Dex maică

MÁICĂ, maici, s. f. I. 1. (Pop.) Mamă. ♦ Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (mai) în vârstă; termen afectiv cu care o femeie se adresează copiilor ei sau unei persoane mai tinere. 2. Călugăriță; termen cu care cineva se adresează unei călugărițe. II. Fig. (Pop.) Izvor, cauză, origine. – Din bg., scr. majka.

MÁICĂ s. v. bunică, mamă, mamă-mare.

MÁICĂ s. (BIS.) 1. Maica Domnului = madona (art.), născătoarea (art.), preacurata (art.), preanevinovata (art.), preasfânta (art.), precista (art.), Fecioara Maria, Sfânta Fecioară, (înv.) bogorodnița (art.), preacinstita (art.). 2. v. călugăriță.

máică (-ci), s. f. – 1. Mamă. – 2. Maica Domnului „Fecioara Maria”. – 2. Titlu dat călugărițelor. – Mr., megl. maică. Bg. majika, sb., cr. màika (Cihac, II, 103; Berneker, II, 8; Tiktin).

máică s. f., g.-d. art. máicii

MÁICĂ ~ci f. 1) (folosit și ca termen de adresare) Femeie privită în raport cu copiii săi; mamă. ◊ De când ~ca m-a făcut de când sunt pe lume. 2) Femeie care face parte din tagma monahală; călugăriță. 3) (folosit și ca adresare respectuoasă) Femeie în vârstă; mamă. [G.-D. maicii] /<bulg., sb. majka

Adormírea Máicii Dómnului (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. art. Adormírii Máicii Dómnului

!mấna-Máicii-Dómnului (plantă) s. f., g.-d. art. mấinii-Máicii-Dómnului

MĂTURA-MAICII-PRÉCESTA s. v. năfurică.

POALA-MAICII-PRÉCISTA s. v. mireasă.

Máica Dómnului s. pr. f., g.-d. art. Máicii Dómnului

máica-mea (-ta, -sa) s. f. + adj., g.-d. maică-mii (-tii, -sii)

mâna-Máicii-Dómnului (bot.) s. f.

pálma-Máicii-Dómnului (bot.) s. f.

părul-Máicii-Dómnului (bot ) s. m.

poála-Máicii-Dómnului s. f.