MAIESTÓS, -OASĂ adj. v. maiestuos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAIESTÓS adj. 1. v. grandios. 2. grandios, impunător, măreț, (rar) august. (Imagine ~oasă.) 3. v. falnic. 4. grandios, măreț, solemn, (înv.) solemnel. (O noapte de vară ~oasă.) 5. v. avântat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MAIESTUÓS, -OÁSĂ, maiestuoși, -oase, adj. 1. Care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios. ♦ (Adverbial) Cu gravitate, cu importanță. 2. Care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor; în mod grandios. [Pr.: -tu-os. – Var.: maiestós, -oásă, majestós, -oásă adj.] – Din it. maestoso, fr. majestueux.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAIESTUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care impune prin măreție, prin grandoarea proporțiilor. [Sil. -tu-os] /<it. maestoso, fr. majestueux
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MAIESTUÓS, -OÁSĂ adj. Măreț, solemn, impunător. ♦ (adv.) Cu măreție, în mod grandios. // s.n. Categorie estetică prin care este desemnat stilul solemn, grav, grandios și impunător. [Pron. mai-ies-tu-os, var. majestuos, -oasă adj. / cf. fr. majestueux, it. maestoso].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
maiestuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. maiestuóși; f. sg. maiestuoásă, pl. maiestuoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink