MAIMUȚÓI, maimuțoi, s. m. Augmentativ al lui maimuță; maimuță mascul. ♦ (Fam.) Epitet dat unui bărbat foarte urât sau care obișnuiește să imite pe alții; epitet dat unui bărbat neserios. – Maimuță + suf. -oi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAIMUȚÓI s. (ZOOL.) (reg.) măimucoi, măimuț, (prin Transilv.) maimuc. (~ul este masculul maimuței.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
maimuțói s. m., pl. maimuțói, art. maimuțóii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAIMUȚÓI ~ m. (augmentativ de la maimuță) 1) Masculul maimuței. 2) fig. Om care obișnuiește să imite pe alții. 3) peior. Bărbat urât. /maimuță + suf. ~oi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink