MAIMUȚĂREÁLĂ, maimuțăreli, s. f. 1. Faptul de a (se) maimuțări; imitație. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuțărie. – Maimuțări + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAIMUȚĂREÁLĂ s. 1. maimuțărie, schimonoseală, strâmbătură. (Ce e ~ asta?) 2. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. și fam.) pârțag, scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiță, izmeneală, pandalie, (înv. și reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zâmbâc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. și Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bâzdâc, farafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decât o ~ obișnuită de-a ei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
maimuțăreálă s. f., g.-d. art. maimuțărélii; pl. maimuțăréli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAIMUȚĂREÁLĂ ~éli f. Imitație caraghioasă a felului de a fi al unora în scop de batjocură; maimuțărie. /a (se) maimuțări + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink