Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: majora (verb tranzitiv) , majorat (adjectiv)   
MAJORÁT1 s. n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAJORÁT2, -Ă, majorați, -te, adj. (Despre prețuri, impozite etc.) Mărit4, sporit. – V. majora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAJORÁT n. 1) Vârstă la care o persoană beneficiază de toate drepturile civile și politice, devenind totodată responsabilă de acțiunile sale în fața legii. 2) Situație a unei persoane majore. /<fr. majorat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MAJORÁT s.n. 1. Vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major; majoritate civilă. 2. (Ist.) Proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. [< fr. majorat, cf. germ. Majorat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAJORÁT s. n. 1. proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. 2. vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major. (< fr. majorat, germ. Majorat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAJORÁT adj. crescut, mărit, ridicat, sporit, urcat. (Prețuri ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MAJORÁT s. (JUR.) majoritate, (înv.) majore-nitate, vârstnicie. (Tânărul a ajuns la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Majorat ≠ minorat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
majorát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAJORÁ, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din fr. majorer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MAJORÁ ~éz tranz. (prețuri, tarife, taxe, lefuri etc.) A face mai mare în număr, volum sau intensitate; a mări; a spori. ~ producția /<fr. majorer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MAJORÁ vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAJORÁ vb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr. majorer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAJORÁ vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A majora ≠ a micșora
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
majorá vb., ind. prez. 1 sg. majoréz, 3 sg. și pl. majoreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)