MAJÚSCUL, -Ă, majusculi, -e, s. f., adj. (Literă sau caracter de literă) care se folosește pentru a scrie inițiala numelor proprii și ale cuvintelor cu care începe o frază, pentru a individualiza un cuvânt într-un text etc. și care diferă de celelalte prin formă și mărime; (literă) mare. – Din fr. majuscule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAJÚSCUL, -Ă adj., s. f. capital2 (2); verzal. (< fr. majuscule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAJÚSCUL adj. (TIPOGR.) capital, mare, verzal. (Titlu scris cu litere ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Majuscul ≠ minuscul
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
majúscul adj. m., pl. majúsculi; f. sg. majúsculă, pl. majúscule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAJÚSCULĂ ~e f. (Literă sau caracter) care diferă de celelalte prin formă și mărime și care se folosește pentru a scrie inițiala numelor proprii sau ale cuvintelor cu care începe o frază; literă mare. [G.-D. majusculei] /<fr. majuscule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MAJÚSCULĂ s.f. (Adesea adj.) Literă mare, capitală. [< fr. majuscule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAJÚSCULĂ s. (TIPOGR.) capitală, verzală, literă mare. (Un titlu apărut cu ~e.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Majusculă ≠ minusculă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
majúsculă s. f., g.-d. art. majúsculei; pl. majúscule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink