MALEFÍCIU s.n. (Liv.) 1. Faptă rea, greșeală voită; pagubă. 2. Farmece cu ajutorul cărora se pretindea că se vatămă recoltele, oamenii, animalele etc. [Pron. -ciu. / < lat. maleficium, fr. maléfice].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MALEFÍCIU s. n. 1. faptă rea, greșeală voită; pagubă. 2. farmece cu ajutorul cărora se pretindea că se vatămă recoltele, oamenii, animalele etc. (< lat. maleficium, fr. maléfice)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
malefíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. malefíciul; pl. malefícii, art. malefíciile (sil. -ci-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink