MALIȚIÚNE s. f. v. maliție.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MALIȚIÚNE s.f. v. maliție.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MALÍȚIE, maliții, s. f. (Livr.) Înclinarea de a fi malițios; răutate, malițiozitate. ♦ Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. [Var.: malițiúne s. f.] – Din fr. malice, lat. malitia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MALÍȚIE f. 1) Înclinare spre rău; stare de spirit constând în plăcerea de a face rău. 2) Acțiune sau fapt răutăcios. [G.-D. maliției; Sil. -ți-e] /<fr. malice, lat. malitia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MALÍȚIE s.f. (Liv.) Atitudine, vorbă răutăcioasă, ironică; malițiozitate. [Gen. -iei, var. malițiune s.f. / cf. lat. malitia, fr. malice].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MALÍȚIE s. v. răutate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Maliție ≠ mărinimie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
malíție s. f. (sil. -ți-e), art. malíția (sil. -ți-a), g.-d. art. malíției; (fapte) pl. malíții, art. malíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink