MÂNCĂRÍCI s. n. (Fam.) Mâncărime. ◊ Expr. A avea mâncărici = a nu avea astâmpăr, a nu putea sta liniștit. A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț. – Mâncare + suf. -ici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNCĂRÍCI n. fam. Senzație de furnicare a pielii (provocată de diferite boli, de înțepătura unor insecte etc.) și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărime. ◊ A avea ~ a nu avea astâmpăr; a se fâțâi. A avea ~ pe limbă a fi limbut; a vorbi neîntrebat. /mâncare + suf. ~ici
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
mâncărícă (fam.) s. f., g.-d. art. mâncărícii; pl. mâncăréle, art. mâncărélele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
MÂNCĂRÍCĂ s. (reg.) mâncărioară, mâncăriță, mâncărușă. (O ~ cu carne.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÂNCĂRÍCĂ s. v. tocană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÂNCĂRÍCI s. v. mâncărime, prurit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mâncăríci s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink