Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MANDATÁR, -Ă, mandatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat (1), care a primit o împuternicire; procurator. – Din fr. mandataire. Cf. germ. Mandatar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) căruia i s-a dat o împuternicire, un mandat (1); împuternicit. [< fr. mandataire, cf. lat. mandatarius, germ. Mandatar].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANDATÁR, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i s-a dat un mandat (1); împuternicit. 2. persoană căreia i s-a încredințat administrarea unei unități comerciale. (< fr. mandataire, germ. Mandatar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MANDATÁR s. 1. v. reprezentant. 2. v. procurist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mandatár s. m., pl. mandatári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANDATÁR ~i m. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat. /<fr. mandataire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)