Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
MANDATÁRE s.f. Acțiunea de a mandata și rezultatul ei; împuternicire. [< mandata].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
mandatáre s. f., g.-d. art. mandatării; pl. mandatări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANDATÁ, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani. – Din fr. mandater.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANDATÁR, -Ă, mandatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat (1), care a primit o împuternicire; procurator. – Din fr. mandataire. Cf. germ. Mandatar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANDATÁR ~i m. Persoană căreia i s-a încredințat un mandat. /<fr. mandataire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MANDATÁ vb. I. tr. A dispune, a ordonanța plătirea unei sume. ♦ A încredința cuiva un mandat; a împuternici. [< fr. mandater].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANDATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) căruia i s-a dat o împuternicire, un mandat (1); împuternicit. [< fr. mandataire, cf. lat. mandatarius, germ. Mandatar].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANDATÁ vb. tr. 1. a ordonanța plătirea unei sume. 2. a încredința cuiva un mandat (1). (< fr. mandater)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MANDATÁR, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i s-a dat un mandat (1); împuternicit. 2. persoană căreia i s-a încredințat administrarea unei unități comerciale. (< fr. mandataire, germ. Mandatar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MANDATÁ vb. v. ordonanța.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MANDATÁR s. 1. v. reprezentant. 2. v. procurist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mandatá vb., ind. prez. 1 sg. mandatéz, 3 sg. și pl. mandateáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mandatár s. m., pl. mandatári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mandatáră s. f., g.-d. art. mandatárei; pl. mandatáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)