Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MANDÍBULĂ, mandibule, s. f. 1. Maxilar inferior (și la om și la animale). 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. ♦ Fiecare dintre cele două părți chitinoase ale aparatului bucal la insecte. – Din fr. mandibule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANDÍBULĂ s.f. 1. Falcă, maxilar (în special, cel inferior). 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. 3. Organ din aparatul bucal al unor insecte cu care acestea taie frunzele sau își sfâșie prada. [Cf. fr. mandibule, lat. mandibula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANDÍBULĂ s. f. 1. maxilar inferior la animale; falcă. 2. fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. 3. organ chitinos din aparatul bucal al unor insecte, cu care acestea taie frunzele sau sfâșie prada. (< fr. mandibule, lat. mandibula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MANDÍBULĂ s. (ANAT.) 1. maxilar inferior. (~ la vertebrate.) 2. falcă, maxilar. (~ la insecte și crustacee.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mandíbulă s. f., g.-d. art. mandíbulei; pl. mandíbule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANDÍBULĂ ~e f. 1) (la om și la animale) Maxilar inferior. 2) Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. 3) (la insecte) Fiecare dintre cele două părți ale aparatului bucal, servind la supt, mestecat sau înțepat. /<fr. mandibule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)