MANDÓRĂ s. f. v. mandolă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANDÓRĂ s.f. v. mandolă.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANDÓRĂ s. f. elem. mandolă.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mandóră v. mandólă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANDÓLĂ, mandole, s. f. 1. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta 2. Instrument muzical asemănător cu mandolina. [Var.: mandóră, s. f.] – Din it. mandola.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANDÓLĂ ~e f. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu mandolina. [Var. mandóră] /<it. mandola, fr. mandore
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MANDÓLĂ s.f. Instrument cu coarde ciupite, derivat din lăută, având coardele mai groase decât ale mandolinei. [Var. mandoră s.f. / < it. mandola].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
mandólă/mandóră s. f., g.-d. art. mandólei/mandórei; pl. mandóle/mandóre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink