Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mandrina (verb tranzitiv) , mandrinare (substantiv feminin)   
MANDRINÁRE, mandrinări, s. f. Acțiunea de a mandrina și rezultatul ei. – V. mandrina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANDRINÁRE s.f. Acțiunea de a mandrina și rezultatul ei. [< mandrina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
mandrináre s. f., g.-d. art. mandrinării; pl. mandrinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANDRINÁ, mandrinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbina cu ajutorul mandrinei două piese metalice pentru a realiza o închidere etanșă. 2. (Tehn.) A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinei. – Din fr. mandriner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANDRINÁ vb. I. tr. A lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare cu ajutorul mandrinului. ♦ A îmbina etanș capătul unei țevi cu o placă metalică. [< fr. mandriner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANDRINÁ vb. tr. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului. (< fr. mandriner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mandriná vb., ind. prez. 1 sg. mandrinéz, 3 sg. și pl. mandrineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)