MANETÓN, manetoane, s. n. (Mec.) Fus al unui arbore cotit, pe care se articulează capul bielei. – Din fr. maneton.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANETÓN s.n. (Tehn.) Fusul brațului unui arbore cotit, pe care se articulează capul bielei. [< fr. maneton].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANETÓN s. n. fusul brațului unui arbore cotit, pe care se montează capul bielei. (< fr. maneton)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
manetón s. n., pl. manetoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink