MANÉTĂ, manete, s. f. Mică pârghie de mână cu care se declanșează sau se oprește un mecanism, un motor etc.; manelă. – Din fr. manette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANÉTĂ s.f. Pârghie mică de mână, cu care se pornește, se mișcă sau se oprește un motor, un robinet etc.; manelă. [< fr. manette].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANÉTĂ s. f. pârghie mică, cu care se acționează manual un mecanism de comandă, de reglare etc. (< fr. manette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
manétă s. f., pl. manéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANÉTĂ ~e f. Pârghie mică folosită la declanșarea, oprirea și manevrarea manuală a unui mecanism sau instalații. /<fr. manette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink