MANIERÍSM s. n. 1. Comportare manifestată prin lipsă de naturalețe, artificialitate, afectare2. 2. Formalism în realizarea unei opere artistice sau literare, rezultat mai ales din folosirea mecanică și repetată a anumitor procedee. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. maniérisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANIERÍSM f. 1) Lipsă de naturalețe în comportare. 2) Formalism în realizarea unei opere de artă, caracterizat prin tendința de a înzorzona cu elemente artificiale. /<fr. maniérisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MANIERÍSM s.n. 1. Afectare; superficialitate. 2. (Med.) Comportament gestual afectat la unii schizofrenici. 3. (Arte) Procedeu formalist de realizare a unei opere literare sau artistice prin folosirea afectată și insistentă a unor mijloace de expresie create de un altul sau de artist însuși. 4. Curent artistic apărut în Italia în sec. XVI, care reprezintă în pictură o artă ce se adresează unei minorități cultivate. [Pron. -ni-e-. / cf. fr. maniérisme, it. manierismo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANIERÍSM s. n. 1. lipsă de naturalețe în comportare, afectare, afișare a unui mod de a fi altfel decât în realitate. ◊ ansamblu de procedee și mijloace de expresie formaliste în realizarea unei opere literare sau artistice, care cultivă eleganța și rafinamentul, jocul nelimitat al fanteziei. 2. formă de artă practicată mai ales în Italia în sec. XVI și XVII, prin efecte picturale rafinate, adresându-se unei minorități cultivate în materie artistică și literară. 3. comportament gestual afectat, la unii schizofrenici. (< fr. maniérisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MANIERÍSM s. v. afectare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
manierísm s. n. (sil. -ni-e-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink