MANIHEÍSM s. n. Doctrină religioasă din Orientul Apropiat, potrivit căreia lumea este guvernată de două principii, al binelui și al răului. – Din fr. manichéisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANIHEÍSM s.n. Doctrină religioasă-filozofică din Orient, care, îmbinând eclectic zoroastrismul cu elemente creștine și budiste, susținea ideea luptei veșnice între cele două principii, binele și răul. [< fr. manichéisme, cf. Maniheu – învățat persan].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANIHEÍSM s. n. 1. doctrină religioasă-filozofică, care stabilește ca principiu fundamental lupta veșnică dintre cele două principii contrare, binele și răul. 2. atitudine care se inspiră din concepția dualistă a binelui și răului. (< fr. manichéisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
maniheísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink