Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MANIVÉLĂ, manivele, s. f. Pârghie (cotită sau curbă) care servește la acționarea unui mecanism, la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie (și invers) etc. – Din fr. manivelle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANIVÉLĂ s.f. Mâner de lemn sau de fier (încovoiat astfel încât să formeze de două ori câte un unghi drept) care servește la mânuirea unui mecanism, la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie etc. [< fr. manivelle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANIVÉLĂ s. f. pârghie îndoită în unghi drept, care servește la mânuirea unui mecanism, la transformarea unei mișcări de rotație într-o mișcare rectilinie etc. (< fr. manivelle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MANIVÉLĂ s. (TEHN.) 1. (înv.) sucitor. (~ la o mașină.) 2. v. cocârlă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
manivélă (manivéle), s. f. – Un fel de mîner cu care se face mișcarea de rotație. Fr. manivelle, poate parțial prin intermediul tc. manivela, cf. it. manovella, de unde ngr. μανοβέλα.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
manivélă s. f., g.-d. art. manivélei; pl. manivéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANIVÉLĂ ~e f. Pârghie curbată care servește la imprimarea unei mișcări de rotație a unui mecanism. /<fr. manivelle
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)