MANSUETÚDINE s. f. (Livr.) Blândețe, bunătate; îngăduință, răbdare; milă, omenie. – Din lat. mansuetudo, -inis, it. mansuetudine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANSUETÚDINE s.f. (Liv.) Blândețe, bunătate. [Pron. -su-e-. / < lat. mansuetudo, it. mansuetudine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANSUETÚDINE s. f. blândețe, bunătate. (< fr. mansuétude, lat. mansuetudo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MANSUETÚDINE s. v. blândețe, bunătate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mansuetúdine s. f. (sil. -su-e-), g.-d. art. mansuetúdinii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink