MANTELÚȚĂ, manteluțe, s. f. (Înv.) Diminutiv al lui mantelă. – Mantelă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mantelúță s. f., g.-d. art. mantelúței; pl. mantelúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink