MANTÓU, mantouri, s. n. Palton sau pardesiu femeiesc. – Din fr. manteau.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANTÓU s.n. 1. Haină groasă de iarnă purtată de femei. 2. Perdea de pluș așezată în partea de sus a scenei pentru a micșora înălțimea portalului. 3. (Herald.) Ornament exterior al unei steme, format dintr-o draperie de hermină. [< fr. manteau].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANTÓU s. n. 1. haină groasă de iarnă purtată de femei. 2. perdea de pluș în partea de sus a scenei pentru a micșora înălțimea portalului. 3. (herald.) ornament exterior al unei steme, dintr-o draperie de hermină. (< fr. manteau)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mantóu s. n., art. mantóul; pl. mantóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANTÓU ~ri n. Palton sau pardesiu pentru femei. /<fr. manteau
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink