MÁNTRA, mantra, s. f. Formulă sacră cu valoare magică și educativă, în unele practici și religii orientale (yoga, budism, hinduism, tantrism). – Din fr. mantra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
MÁNTRA s. f. inv. (în brahmanism) formulă sacră. (< fr. mantra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mántra s. f., g.-d. art. mántrei; pl. mántra
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink