MANÚBRIU, manubrii, s. n. 1. (Zool.) Formație tubulară a corpului meduzelor, unde se află orificiul buco-a**l. 2. Structură anatomică în formă de mâner. – Din fr., lat. manubrium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANÚBRIU s.n. 1. Tub la meduze unde se află orificiul buco-a**l. 2. Structură anatomică având formă de mâner. ◊ Manubriu sternal = os lat articulat cu sternul. 3. Celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare. [Pron. -briu. / < fr., lat. manubrium – mâner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANÚBRIU s. n. 1. tub la meduze unde se află orificiul buco-a**l. 2. structură anatomică în formă de mâner. ♦ ~ sternal = os lat, articulat cu sternul. 3. celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare. (< fr., lat. manubrium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
manúbriu s. n. [-briu pron. -briu], art. manúbriul; pl. manúbrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink