MANUTÁNȚĂ, manutanțe, 1. Subunitate în cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și care este dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari. 2. Operație de deplasare (uneori de cântărire, măsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [Var.: manutențiúne s. f.] – Din fr. manutention.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MANUTÁNȚĂ s.f. Brutărie în care se face pâine pentru armată. [Cf. fr. manutention].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MANUTÁNȚĂ s. f. 1. brutărie pentru armată. 2. deplasare și depozitare a mărfurilor în vederea vânzării, a expedierii. (< fr. manutention)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
manutánță (manutánțe), s. f. – Intendență, loc unde se face pîinea cazonă. Fr. manutention; rezultatul normal ar fi *manutanție (ca și compoziți(un)e din composition).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
manutánță s. f., g.-d. art. manutánței; pl. manutánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MANUTÁNȚĂ ~e f. înv. Serviciu de intendență care se ocupa de fabricarea pâinii pentru militari; brutărie militară. /<fr. manutention
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink