MÁNȘĂ1, manșe, s. f. Pârghie folosită la comanda aripioarelor și a profundorului unui avion; p. gener. mâner, manivelă. – Din fr. manche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÁNȘĂ2, manșe, s. f. Fiecare din etapele în care se împart unele probe sportive (de tir, de motociclism etc.) V. repriză. – Din fr. manche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÁNȘĂ s.f. 1. Pârghie cu care pilotul comandă aripioarele și profundorul unui avion. ♦ Țintă aeriană (remorcată de avioane) pentru exerciții de tragere din avioane sau cu artileria antiaeriană. 2. Fiecare dintre etapele în care se împarte o probă de tir (corespunzând unui anumit număr de focuri trase), un concurs de călărie etc. V. repriză. [< fr. manche].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÁNȘĂ1 s. f. pârghie care comandă eleroanele și profundorul unui avion. ◊ țintă aeriană (remorcată de un avion) la tragerile (anti)aeriene de instrucție. ♦ ~ de vânt = dispozitiv pentru indicarea direcției vântului, pe aerodromuri la loc vizibil. (< fr. manche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MÁNȘĂ2 s. f. fiecare dintre etapele succesive ale unei oribe sau competiții sportive, a unui concurs de călărie, unui joc de cărți etc. (< fr. manche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mánșă (av., sport) s. f., art. mánșa, g.-d. art. mánșei; pl. mánșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÁNȘĂ1 ~e f. Pârghie de comandă a unui avion. [G.-D. manșei] /<fr. manche
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MÁNȘĂ2 ~e f. Etapă competițională dintr-o probă (de motociclism, schi, tir etc.). [G.-D. manșei] /<fr. manche
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MANȘĂ DE VÂNT s. mânecă de vânt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink