Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MARȚIÁL, -Ă, marțiali, -e, adj. 1. (Livr.), Solemn și grav; impunător. 2. Ostășesc, militar; de război. ◊ Curte marțială = tribunal militar instituit în timp de război, de mobilizare sau în timpul unei stări excepționale. Lege marțială = lege care autorizează în unele state folosirea forței armate pentru represiune internă. [Pr.: -ți-al] – Din fr. martial, it. marziale.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARȚIÁL1, -Ă adj. De război, în legătură cu războiul sau cu milităria; războinic. ◊ Curte marțială = tribunal militar în timp de război sau de stare excepțională, care judecă după legi militare. ♦ Impunător, solemn, grav. [Pron. -ți-al. / < fr. martial, it. marziale, cf. Mars – zeul războiului, la romani].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARȚIÁL2, -Ă adj. (Chim., înv.) Care conține fier. ♦ Care se referă la fier. ◊ (Med.) Carență marțială = insuficiență alimentară de fier, care cauzează anemie. [Pron. -ți-al. / < fr. martial].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARȚIÁL1, -Ă adj. 1. ostășesc, militar; de război. ◊ impunător, solemn, grav. 2. arte ĕ = discipline sportive de atac și apărare, de origine japoneză (karate, aikido, judo, kendo), bazate pe un fond moral provenind de la samurai. 3. lege ~ă = lege care autorizează intervenția forței armatei în caz de tulburări interne. ♦ curte ~ă = tribunal militar în timp de război sau de stare excepțională, care judecă după legi militare. (< fr. martial, it. marziale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MARȚIÁL2, -Ă adj. (despre substanțe) care conține fier; referitor la fier. ♦ carență ~ă = insuficiență alimentară de fier, care cauzează anemie; terapeutică ~ă = tratament al anemiilor cu fier. (< fr. martial)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MARȚIÁL adj. v. cazon, grav, militar, milită-resc, milităros, ostășesc, războinic, serios, soldățesc, solemn.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
marțiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. marțiáli; f. sg. marțiálă, pl. marțiále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MARȚIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de război; propriu războaielor; războinic. ◊ Curte ~ă tribunal militar care funcționează în timp de război. 2) Care manifestă deprinderi militare. Lupte marțiale. 3) Care denotă solemnitate și gravitate; solemn și grav. Voce ~ă. Alură ~ă. [Sil. -ți-al] /<fr. martial, it. marziale
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)