MARC s. n. Pastă obținută prin prelucrarea fructelor și a legumelor și folosită ca materie primă în industria alimentară. – Din fr. marc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARC n. Produs în formă de pastă, obținut prin prelucrarea fructelor și a legumelor și folosit ca materie primă în industria alimentară. /<fr. marc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MARC s.n. 1. Produs alimentar obținut prin extragerea sucului din fructe. 2. Reziduu rezultat în procesul de extragere a zahărului din sfeclă. [< fr. marc].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARC1 s. n. 1. produs alimentar prin extragerea sucului din fructe. 2. reziduu rezultat în procesul de extragere a zahărului din sfeclă. (< fr. marc)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MARC2 s. n. (rugbi) prinderea balonului din zbor, când acesta a fost șutat de un adversar. (< engl. mark)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
marc s. n., pl. márcuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂRC interj. (Pop.; în expr.) A nu zice nici mârc = a nu zice nimic, a tăcea din gură. – Contaminare între mâr și mâlc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂRC interj. : A nu zice nici ~ a nu scoate o vorbă; a tăcea chitic. /Contaminare între mâr și mâlc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
mârc2, -ă, adj. (reg.) roșcat, roșu-închis.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
mârc interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink