Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MARCOTÁ, marcotez, vb. I. Tranz. A înmulți o plantă prin marcotaj. – Din fr. marcotter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARCOTÁ vb. I. tr. A culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcină. [< fr. marcotter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARCOTÁ vb. tr. a culca și a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcini; a face operația de marcotaj. (< fr. marcotter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
marcotá vb., ind. prez. 1 sg. marcotéz, 3 sg. și pl. marcoteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MARCÓTĂ, marcote, s. f. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. – Din fr. marcotte.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARCÓTĂ ~e f. Ramură a unei plante, care se îngroapă în pământ, și care, după ce a prins rădăcini, se separă de planta-mamă, formând o nouă plantă. /<fr. marcotte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MARCÓTĂ s.f. Lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ♦ Plantă obținută prin marcotaj. [< fr. marcotte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARCÓTĂ s. f. lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ◊ plantă obținută prin marcotaj. (< fr. marcotte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MARCÓTĂ s. (BOT.) (rar) marcotaș. (~ de viță de vie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
marcótă s. f., pl. marcóte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink