MARFAGÍU, marfagii, s. m. (Înv. și reg.) Negustor ambulant. – Marfă + suf. -agiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARFAGÍU s. v. marchitan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
marfagíu s. m., art. marfagíul; pl. marfagíi, art. marfagíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink