MARFÁR, marfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: mărfár s. n.] – Marfă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) | Permalink
MARFÁR s. n. v. mărfar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
marfár (tren) s. n., pl. marfáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
MĂRFÁR, mărfare, s. n. Tren de marfă. [Var.: marfár s. n.] – Marfă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRFÁR ~e n. Tren de marfă. /marfă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
mărfár, mărfári, s.m. și marfáre, s.n. 1. (înv.) negustor ambulant de stofe. 2. s.n. (pop.) tren de marfă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
mărfár s. n., pl. mărfáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink