Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MARGARÉTĂ, margarete, s. f. Plantă erbacee perenă din familia compozeelor, cu inflorescența compusă din flori mici, galbene, dispuse într-un disc central, și din flori marginale cu o corolă lungă, albă; mărgărită (Chrysamthemum leucanthemum). – Din germ. Margareten[blume], fr. marguerite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARGARÉTĂ s.f. Plantă erbacee decorativă perenă, cu flori galbene dispuse într-un disc central și cu flori albe pe margine. [< germ. Margarete, cf. fr. marguerite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARGARÉTĂ s. f. plantă erbacee decorativă perenă, cu floare galbenă la mijloc și cu petale albe pe margini. (< germ. Margerite, fr. marguerite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MARGARÉTĂ s. (BOT.; Chrysanthemum leucanthe-mum) (pop.) mărgărită, (reg.) aurată, roman, tătăișă, ochiul-boului, romaniță-mare, salomii-gal-bene (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
margarétă s. f., pl. margaréte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MARGARÉTĂ ~e f. Plantă erbacee decorativă cu flori mici, albe sau roșii. /<germ. Margarete, fr. marguerite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)