MARICULTÚRĂ, mariculturi, s. f. Cultură (2) a unor plante și animale marine bogate în proteine; oceanicultură, acvacultură. – Din engl. mariculture.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARICULTÚRĂ s. f. cultură de plante și animale marine de interes economic; acvacultură (1). (< engl. mariculture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MARICULTÚRĂ s. oceanicultură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
maricultúră s. f., pl. maricultúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink