Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: marin (adjectiv) , marina (verb tranzitiv) , marină (substantiv feminin)   
MARÍNĂ s. f. Totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. ♦ Știința și tehnica navigației. – Din fr. marine, it. marina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARÍNĂ f. Totalitate de nave maritime ale unui stat, luate împreună cu personalul care lucrează pe ele; flotă navală a unui stat. /
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MARÍNĂ s.f. 1. Flotă navală a unui stat și personalul aferent. 2. Știința și tehnica navigației pe mări. [< fr. marine, it. marina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARÍNĂ s. f. 1. flotă navală a unui stat și personalul aferent. 2. știința și tehnica navigației pe mări. (< fr. marine, it. marina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
marínă (ansamblul unităților navale, tehnica navigației) s. f., g.-d. art. marínei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
marínă (pictură) s. f., g.-d. art. marínei; pl. maríne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MARÍN, -Ă, marini, -e, adj. Care ține de mare2, care trăiește sau crește în mare2, care este produs de acțiunea unei mări2; caracteristic mării2, de mare2. ♦ (și substantivat, f.) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare2. ♦ Privitor la navigația pe mare2; maritim. Hărți marine. – Din fr. marin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARINÁ, marinez, vb. I. Tranz. A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consumul imediat sau pentru conservare). – Din fr. mariner, germ. marinieren.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MARINÁ ~éz tranz. (alimente) A prepara cu un sos special condimentat (pentru a da un gust bun sau pentru a conserva). /<fr. mariner, germ. marinieren
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MARÍN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de mare; propriu mării. 2) (despre picturi) Care reprezintă marea; reprezentând un peisaj de mare. /<fr. marin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MARÍN, -Ă adj. De (din) mare; care trăiește în mare. ◊ Pictură marină (și s.f.) = pictură a unei priveliști de la mare. [< fr. marin, it. marino, lat. marinus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARINÁ vb. I. tr. A conserva, a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. [Cf. fr. mariner, it. marinare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARÍN, -Ă adj. referitor la mare; care crește, trăiește în mare. ◊ (s. f.) pictură cu peisaj marin. (< fr. marin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MARINÁ vb. tr. a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. (< fr. mariner, germ. marinieren)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRÓMBA MARÍNA s. f. vechi instrument cu coarde și arcuș, cu o cutie de rezonanță alungită care se subția spre capăt. (< it. tromba marina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MARÍN adj. 1. v. maritim. 2. (rar) pelagic, (înv.) marinesc. (Adâncurile ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
marín (marínă), adj. – De mare. Fr. marin.Der. marină, s. f., din fr. marine; marinar, s. m. (soldat la marină; Arg., avort, făt avortat), din it. marinaro, cf. ngr. μαρινάρης; marinăresc, adj. (de marină, de marinar); marinărește, adv. (ca marinarii); marina, vb. (a conserva carne sau pește), din fr. marinade; submarin, s. n., după fr. sous-marin.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
marín adj. m., pl. maríni; f. sg. marínă, pl. maríne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mariná vb., ind. prez. 1 sg. marinéz, 3 sg. și pl. marineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SANTA MARIA DE GAETE v. Osorno.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
MARINÁ vb. I. În gastronomie, a introduce un aliment într-o marinadă pentru a se frăgezi și a se impregna de aromă înainte de a fi gătit sau pentru a fi conservat. – V. marinadă.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)