MÁRJĂ, marje, s. f. (Livr.) Rezervă de care se poate dispune în anumite limite. – Din fr. marge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÁRJĂ s.f. (Franțuzism) 1. Margine; bord. ♦ Spațiu alb la marginea unei pagini. ♦ Spațiu sau timp liber, care poate fi folosit ca rezervă; rezervă. 2. Diferență dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare al unei mărfi, evaluată în procente; valoarea maximă sau minimă pe care o atinge un preț înainte de încheierea unei tranzacții comerciale. [< fr. marge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MÁRJĂ s. f. 1. margine; bord. ◊ spațiu alb la marginea unei pagini. ◊ spațiu sau timp liber, de care se poate dispune; rezervă. 2. diferență dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare al unei mărfi, evaluată în procente; valoarea maximă sau minimă pe care o atinge un preț înainte de încheierea unei tranzacții comerciale. (< fr. marge)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MÁRJĂ s. margine, rezervă. (Să lăsăm o ~, pentru orice eventualitate.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
márjă s. f., art. márja, g.-d. art. márjei; pl. márje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÁRJĂ ~e f. Rezervă de care se poate dispune între anumite limite. ~ de timp. /<fr. marge
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink