MARMÓTĂ, marmote, s. f. Gen de mamifere rozătoare cu corpul scurt și gros, cu blană cenușie, care hibernează (Marmota); animal care face parte din acest gen. – Din fr. marmotte, it. marmotta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARMÓTĂ s.f. Mamifer rozător cu blană cenușie, frumoasă, care trăiește în regiunile alpine și care hibernează. [< fr. marmotte, it. marmotta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARMÓTĂ s. f. mamifer rozător cu blană cenușie, care trăiește în regiunile alpine, hibernând câteva luni. (< fr. marmotte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MARMÓTĂ s. (ZOOL.; Arctomys marmotta) (rar) bursuc, (înv.) pință.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
marmótă s. f., pl. marmóte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MARMÓTĂ ~e f. Animal rozător cu capul scurt și gros, prețuit pentru blana de culoare cenușie. /<fr. marmotte, it. marmotta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink