MARSÚPIU, marsupii, s. n. Pungă abdominală caracteristică femelelor din ordinul marsupialelor. – Din lat., fr. marsupium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARSÚPIU s.n. Punga ventrală a marsupialelor; (p. ext.) pungă. [Pron. -piu. / < lat., fr. marsupium, gr. marsipion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARSÚPIU s. n. 1. pungă abdominală a femelei marsupialelor. 2. (bot.) organ saciform la extremitatea ramurilor, care poartă arhegoanele. 3. cavitate incubatoare la nevertebrate. (< fr., lat. marsupium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
marsúpiu s. n. [-piu pron. -piu], art. marsúpiul; pl. marsúpii, art. marsúpiile (sil. -pi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MARSÚPIU ~i n. Cavitate abdominală în formă de pungă în care femela marsupialelor își poartă puii. /<lat., fr. marsupium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink