MARTÍRIU, martirii, s. n. Suferință, supliciu, tortură sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale; martiraj, martir1. ◊ Fig. Suferință morală mare. – Din lat. martyrium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARTÍRIU s.n. 1. Suferință, tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau pentru o atitudine; martiraj. 2. (Fig.) Suferință morală intensă, mare și prelungită. [Pron. -riu. / < lat. martyrium, cf. fr. martyre, ngr. martyrion, it. martirio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARTÍRIU s. n. tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau o atitudine; martiraj. ◊ (fig.) suferință morală; calvar. (< lat. martyrium, gr. martyrion)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MARTÍRIU s. v. mucenicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
martíriu s. n. [-riu pron. -riu], art. martíriul; pl. martírii, art. martíriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MARTÍRIU ~i n. 1) Suferință îndurată pentru anumite idei sau convingeri. 2) Suferință mare, mai ales morală. /<lat. martyrium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink