MARȘRÚT, marșrute, s. n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc. 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar. 3. (Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini. [Var.: marșrútă s. f.] – Din rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARȘRÚT s.n. 1. Itinerar. 2. Mers al unui tren de marfă de lung parcurs care nu ia și nu lasă vagoanele în stații. 3. Metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită. [Var. marșrută s.f. / cf. rus. marșrut, germ. Marschroute, fr. marcheroute < marcher – a merge, route – drum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARȘRÚT s. n. 1. itinerar, traseu. 2. mers al unui tren de marfă de lung parcurs, care nu ia și nu lasă vagoanele în stații. 3. metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită. (< rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MARȘRÚT s. v. drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
marșrút s. n. (sil. mt. marș-), pl. marșrúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MARȘRÚT ~e f. 1) Linie a unei căi de comunicare (șosea, cale ferată, canal etc.) cu indicarea localităților. 2) Metodă de deservire a mai multor mașini într-o ordine stabilită dinainte. /<rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschroute
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink