Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: masca (verb tranzitiv) , mascare (substantiv feminin)   
MASCÁRE, mascări, s. f. Acțiunea de a (se) masca și rezultatul ei. – V. masca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MASCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) masca și rezultatul ei; ascundere (sub mască). [< masca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MASCÁRE s. 1. v. camuflare. 2. v. acoperire. 3. v. as-cundere. 4. ascundere, tăinuire. (~ ignoranței.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MASCÁRE s. v. disimulare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mascáre s. f., g.-d. art. mascării; pl. mascări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MASCÁ, maschez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască (1); a (se) măscui. 2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla. ◊ Fig. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula. – Din fr. masquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MASCÁ ~chéz tranz. 1) A ascunde vederii; a face să nu se vadă; a camufla. 2) fig. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a disimula. ~ adevărul. 3) (obrazul sau o parte a lui) A acoperi cu o mască (pentru a nu fi recunoscut). /<fr. masquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MASCÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) acoperi fața cu o mască (mai ales la un bal mascat). 2. tr. (Fig.) A ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșela pe cineva; a camufla, a ascunde, a disimula. ♦ A ascunde vederii, a camufla. 3. tr. (Mar.) A face ca velele să primească vântul din față, astfel ca nava să fie împinsă înapoi. [P. i. 3,6 -chează. / cf. fr. masquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MASCÁ vb. I. tr., refl. a(-și) acoperi fața cu o mască. II. tr. 1. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea. ◊ a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla. 2. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele să primească vântul din față, stopând nava. ◊ a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o să primească vânt. ◊ a manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcații cu vele. 3. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil. (< fr. masquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MASCÁ vb. 1. (înv.) a se măscări. (Participanții la bal s-au ~.) 2. v. camufla. 3. v. acoperi. 4. a ascunde, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 5. a ascunde, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MASCÁ vb. v. ascunde, disimula, tăinui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) masca ≠ a (se) demasca
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A masca ≠ a demasca, a vădi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mascá vb., ind. prez. 1 sg. maschéz, 3 sg. și pl. mascheáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)