Dex mascat

MASCÁT, -Ă, mascați, -te, adj. 1. Care poartă mască (1), acoperit cu mască; măscuit. ◊ Bal mascat = bal la care participanții sunt deghizați sau poartă mască (1). 2. Care nu se vede, fiind acoperit de un alt obiect, de un strat de material etc.; care este ascuns privirilor; camuflat. ♦ Fig. Care ascunde realitatea sub o aparență înșelătoare; disimulat. – V. masca.

MASCÁT adj. 1. (înv.) măscuit. (Persoane ~.) 2. v. acoperit. 3. v. secret.

MASCÁT adj. v. disimulat.

Mascat ≠ mărturisit

MASCÁ, maschez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască (1); a (se) măscui. 2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla. ◊ Fig. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula. – Din fr. masquer.

MAȘCÁT, -Ă adj. v. mășcat.

MĂȘCÁT, -Ă, mășcați, -te, adj. (Despre cereale) Cu bobul mare, bombat, plin. ♦ Mare, gros. [Var.: mașcát, -ă adj.] – Din măciucat.

A MASCÁ ~chéz tranz. 1) A ascunde vederii; a face să nu se vadă; a camufla. 2) fig. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a disimula. ~ adevărul. 3) (obrazul sau o parte a lui) A acoperi cu o mască (pentru a nu fi recunoscut). /<fr. masquer

MĂȘCÁT ~tă (~ți, ~te) pop. (despre cereale) Care are bobul mare, plin. /Din măciucat

MASCÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) acoperi fața cu o mască (mai ales la un bal mascat). 2. tr. (Fig.) A ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșela pe cineva; a camufla, a ascunde, a disimula. ♦ A ascunde vederii, a camufla. 3. tr. (Mar.) A face ca velele să primească vântul din față, astfel ca nava să fie împinsă înapoi. [P. i. 3,6 -chează. / cf. fr. masquer].

MASCÁ vb. I. tr., refl. a(-și) acoperi fața cu o mască. II. tr. 1. (fig.) a ascunde (ceva) sub false aparențe, cu intenția de a înșlea. ◊ a ascunde vederii inamicului trupele, tehnica de luptă, diverse obiective; a camufla. 2. (mar.) a orienta astfel un velier încât velele să primească vântul din față, stopând nava. ◊ a interpune o velă între vânt și o altă velă, împiedicând-o să primească vânt. ◊ a manevra astfel un velier încât să ajungă în vântul altei ambarcații cu vele. 3. a suprapune un sunet perturbator peste unul util, făcându-l ininteligibil. (< fr. masquer)

MASCÁ vb. 1. (înv.) a se măscări. (Participanții la bal s-au ~.) 2. v. camufla. 3. v. acoperi. 4. a ascunde, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 5. a ascunde, a tăinui, (înv. și reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Își ~ ignoranța.)

MASCÁ vb. v. ascunde, disimula, tăinui.

MĂȘCÁT adj. bombat, mare, plin, (reg.) măzărat. (Un bob de grâu ~.)

A (se) masca ≠ a (se) demasca

A masca ≠ a demasca, a vădi

Mășcat ≠ mărunt

mascá vb., ind. prez. 1 sg. maschéz, 3 sg. și pl. mascheáză

mășcát adj. m., pl. mășcáți; f. sg. mășcátă, pl. mășcáte