MASCÚL, -Ă, masculi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Individ de s*x bărbătesc. ♦ (Adesea depr.) Bărbat (viril). 2. Adj. (Despre flori și despre părți ale lor) Care conține elemente de fecundație. – Din lat. masculus, it. masculo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MASCÚL s.m. Individ de s*x bărbătesc. ♦ (Adesea depr.) Bărbat (viril). // adj. (Despre flori sau părți ale lor) Care conține elementele de fecundație; masculin. [Acc. și máscul. / < lat. masculus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MASCÚL I. s. m. individ de s*x bărbătesc. ◊ (depr.) bărbat (viril). II. adj. (despre flori sau părți ale lor) care conține elemente de fecundație; masculin. (< lat. masculus, it. masculo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MASCÚL adj. v. masculin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mascúl s. m., adj. m., pl. mascúli; f. sg. mascúlă, pl. mascúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MASCÚL ~i m. și adjectival 1) Individ de s*x bărbătesc. 2) mai ales depr. Bărbat viril. /<lat. masculus, il. masculo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink