mataragíu, mataragíi, s.m. (înv.) purtătorul mataralei; slujbaș la curtea domnească.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
mataragíu s. m., art. mataragíul; pl. mataragíi, art. mataragíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink